Archive for ‘Aleksandr Dughin’

18 Octombrie 2011

Steaua Imperiului Invizibil. Despre Jean Parvulescu.


Reproduc mai jos un text inedit in Romania: traducerea comentariului scris de Aleksandr Dughin in 1998 despre unul dintre cele mai fascinante romane ale lui Jean Parvulescu: „Steaua imperiului invizibil”.

Un român, aproape necunoscut in tara sa, a devenit copilul teribil al literaturii franceze in ultima jumatate a secolului 20 si poate unul dintre cei mai influenti conspiratori in politica planetara clandestina. A scris aproape inca 30 de romane cu subiect mistic dar si lucrari de analiza politica si eseistica. Sa speram ca multe dintre ele vor vedea lumina tiparului si in limba romana la editura Eurasiatica.ro .

Jean Parvulescu, invitat intr-o emisiune recenta la o televiziune franceza.

Insa Jean Parvulescu insusi a trait o viata care depaseste pana si oricare dintre romanele sale intru aventura si mister. A fost banuit a fi fost in relatii cu mai multe servicii secrete. Am auzit si zvonul ca a urmarit programatic si a reusit sa se inrudeasca direct cu cele mai importante case imperiale si regale ale lumii, fie seducand si avand copii cu printese din respectivele familii, fie casatorindu-si alti copii ai lui cu vlastare regale. A fost consultant special pentru cele mai elevate cercuri din comunitatea de informatii si militara a marilor puteri, avand o legatura stransa mai ales cu legendarul sef al serviciilor de informatii franceze, contele Alexandre de Marenches (prima voce occidentala care a dezvaluit cate ceva despre existenta serviciului de informatii militare sovietic, GRU).

Jean Parvulescu a fost artizan al oarecare state africane in perioada post-coloniala, avand grija sa isi inscauneze sefi de state doi prieteni foarte apropiati, pe Moise Tshombe in Congo si pe „imparatul” Jean-Bedel Bokassa in asa-numitul „Imperiu Centrafrican”, caruia i-a asigurat practic crearea de la zero a noului stat, prin lobby-ul pe care il putea accesa in zonele „umbroase” ale marilor puteri. Circula povestea ca, asistandu-l pe Bokassa in crearea unei armate a noului stat, a recrutat in calitate de instructori fosti ofiteri ai Armatei Regale Romane, emigrati in Occident dupa 1945, iar acestia au folosit comenzi in limba romana in noua armata „imperiala”, astfel incat pana si astazi in respectiva armata se folosesc tot comenzile militare in limba romana. Printre altele a fost si activist (nu se stie in ce masura) al temutei Organisation de l’armée secrète, socotita „terorista” de unii, patriotica de altii…

read more »

Etichete:
9 Mai 2010

Rusia in razboi civil? Dughin despre mondialism


Mai redau un fragment din cartea „Fundamentele Geopoliticii” (1997) a geopoliticianului si filozofului rus Aleksandr Dughin. Cartea va aparea pe piata romaneasca la sfarsitul lunii august.

Rusia versus mondialism: pericolul unui razboi civil in Rusia?

Noi trăim însă, într-o epocă deosebită, când politica naţională internă a statului este strâns legată de contextul politic extern şi e posibil că niciodată în istorie presiunea externă asupra structurilor naţional-statale n-a fost atât de puternică şi insistentă. Mai mult decât atât, teoria mondialismului aproape că a devenit doctrina principală a establishment-ului politic al Occidentului, adică o asemenea organizare a vieţii oamenilor din lumea întreagă, unde nu trebuie să existe formaţiuni naţional-statale, nici un fel de suveranitate, de interese naţionale. În fruntea organizaţiei mondialiste din lumea întreagă sunt chemate să stea vârfurile cosmopolite care nu conduc societăţile, ci suma matematică a indivizilor atomizați. Prin urmare, vectorul mondialist este orientat de la bun început împotriva oricăror formaţiuni naţional-statale şi sarcina lui principală este schimbarea lumii vechi tradiţionale, împărţită în popoare şi ţări şi organizarea „noii ordini mondiale” care neagă toate formele istorice şi organice de structuri sociale obşteşti.

read more »

30 Aprilie 2010

Critica statalității sovietice și țariste


Redau mai jos un fragment din monumentala lucrare ”Fundamentele geopoliticii”(1997) de Aleksandr Dugin. In curand va fi publicata integral si in Romania.

––––––––––––––––––––––––––––-

3.4. Critica statalităţii sovietice

Ultima formă de organizare imperială a poporului rus a fost URSS şi arealul geopolitic dependent de ea (ţările Tratatului de la Varşovia). În perioada sovietică, sfera de influenţă a ruşilor s-a lărgit din punct de vedere geografic până la limite cândva de neconceput. Cucerirea pământurilor şi campaniile militare au inclus în zona geopolitică a ruşilor teritorii imense.

În sens spaţial, o asemenea expansiune s-ar părea că trebuie să reprezinte forma superioară a statalităţii ruse. Este imposibil de negat faptul că la baza construcţiei axiale a Imperiului sovietic a fost tocmai poporul rus, care a întruchipat universalismul său specific (cel puţin, parţial) în modelul ideologic şi social-politic sovietic.

La prima vedere s-ar părea că, în condiţiile actuale, perspectiva unei dezvoltări adevărate a naţionalismului rus ar trebui să coincidă cu restaurarea URSS şi reconstruirea modelului sovietic şi a statalităţii sovietice. Parţial este adevărat şi logic, iar în cazul de faţă mişcarea neocomunistă, care luptă pentru refacerea URSS, este mult mai aproape de înţelegerea intereselor geopolitice ale poporului rus – ea vede mai clar şi mai precis esenţa tendinţelor lui strategice şi civilizatoare decât unele cercuri neonaţionaliste, care înclină spre modelul „rus tânăr” (prin analogie cu cel turcesc), al unui naţionalism „mic”, „redus”, „etnic”. Fără îndoială, restauraţionismul geopolitic al neocomuniştilor este îndreptăţit, iar naţionalismul lor este mai limitat şi mai „naţional” decât proiectele romantice şi iresponsabile ca formă (şi subversive prin rezultate) ale aripii filoslave, pravoslavnic monarhiste sau rasiste a patrioţilor. Dacă s-ar face o alegere între refacerea URSS şi construirea unui stat velicorus monoetnic sau chiar monocultural, atunci ar fi mai logic şi mai corect să se aleagă proiectul URSS, care ar fi în interesele poporului rus.

read more »

19 Aprilie 2010

Rusia profunda, Rusia ortodoxa


Il vedeti pe Dughin in mijloc, la iesirea din biserica, purtand crucea. Asta, ca sa se lamureasca cei care „au auzit” ca Dughin ar fi vreun soi de „ocultist”:

19 Aprilie 2010

Dughin despre postmodernism: “pur satanism”


18 Aprilie 2010

Marele Razboi Al Continentelor (de A.Dugin)


de Aleksandr Dughin

Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din
“Conspirologia” (Analiza Conspiraţiilor), Moscova, 1992

PARTEA I – ÎNAINTE DE 1945

1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei

Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.
Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. În opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu apaţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor este datorată divergenţelor geopolitice radicale.
Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.

read more »

18 Aprilie 2010

GEOPOLITICA ROMÂNIEI de Aleksandr Dugin


Prefaţa scrisa de dl. Aleksandr Dughin, cel mai influent geopolitician rus contemporan, special pentru ediţia în limba română a monumentalei sale lucrări, „Bazele geopoliticii” (apare in ianuarie la editura Eurasiatica.ro).

Coperta lucrarii "Bazele Geopoliticii" de A.G. Dughin

Dl. Dughin face in aceasta prefata cateva precizari actualizate privind Romania Mare si relatia Rusiei cu Turcia si Romania.

Lucrarea „Bazele Geopoliticii” este de asemenea insotita de o postfata exhaustiva, de aproape 100 de pagini, scrisa de cel mai recunoscut geopolitician roman, dl. prof. Ilie Bdescu, care constituie un prim raspuns romanesc intr-un potential dialog la nivel de think-thank geopolitic intre Romania si Rusia.

In luna ianuarie, de pe situl www.eurasiatica.ro se va putea achizitiona lucrarea „Bazele Geopoliticii” cu un discount de 20% fata de pretul de coperta, cu expeditie prin curier si plata ramburs.

GEOPOLITICA ROMÂNIEI

de Aleksandr Dugin

1. Geniile româneşti şi identitatea românească

România a dat lumii, mai ales în secolul al XX-lea, o întreagă pleiadă de genii de nivel mondial: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu, Jean Pârvulescu, Vasile Lovinescu, Mihail Vâlsan şi mulţi alţii.

Deşi o ţară mică din estul Europei, România a avut în plan intelectual o contribuţie semnificativă la civilizaţie, comparabilă cu aceea a naţiunilor europene mari, aproape depăşindu-le. Această caracteristică a intelectualismului românesc reflectă spiritul gândirii europene, indisolubil legat de spiritul tradiţiei, avându-şi originile cu sol, rădăcini şi tendinţe, în Antichitate, cât şi în eternul Orient european ortodox, rămas neschimbat.

Profesorul italian Claudio Mutti, în articolul „Mircea Eliade şi unitatea Eurasiei” face referire la „natura eurasiatică a culturii române”. El îl şi citează pe Eliade: “ Mă simţeam descendentul şi moştenitorul unei culturi interesante, deoarece e situată între două lumi: lumea occidentală, pur europeană, şi lumea orientală. Eu mă trăgeam deopotrivă din aceste două universuri. Cel occidental, prin limba latină şi prin moştenirea romană în obiceiuri. Dar mă trăgeam şi dintr-o cultură influenţată de Orient şi înrădăcinată în neolitic. Toate acestea sunt adevărate pentru un român, dar cred că sunt la fel de adevărate şi pentru un bulgar, un sîrbo-croat, în ultimă instanţă, pentru Balcani, pentru sud-estul Europei şi o parte a Rusiei.”. (M. Eliade, L’épreuve du Labyrinthe, Entrétiens avec Claude-Henri Rocquet, Pierre Belfond, Paris, 1978, p. 26 – 27).

read more »