“Schimbarea la fata” a liberal-atlantistilor din Rusia

Jurnalistul Victor Roncea analizeaza cu acuitate dezbaterile introducerii studiului „culturii” ortodoxe in Republica Moldova si in Rusia: http://roncea.ro/2010/05/10/religia-in-scoli-pe-firul-rosu-imbarligat-moscova-chisinau-bucuresti-bruxelles/

Intr-adevar, ortodoxia este o problema de salvare sau moarte pentru Rusia.

Intr-adevar, si pentru noi revenirea la valorile ortodoxiei este singura cale de salvare.

Mai mult decat atat, cred ca si patriotii din Vest tot spre ortodoxie trebuie sa se orienteze, daca vor sa isi salveze identitatea nationala in fata valului de imigranti legali/ilegali din lumea a treia si in fata multiculturalismului propus de alianta diabolica aflata la putere in Vest, dintre cea mai anti-umana stanga trotzkista si cel mai agresiv capitalism transnational-mondialist.

Vestul are radacini crestine adanci, ORTODOXE, si numai printr-o revenire la valorile ortodoxe ale primului sau mileniu crestin, ale Sf. Patrick si altor sute de sfinti ortodocsi vestici, se mai poate salva.

Totusi, de ce dragostea brusca de ortodoxie care i-a apucat pe unii rusi? Trebuie sa constientizam ca in Rusia cei 70 de ani de comunism au produs pagube mult mai mari ortodoxiei decat in Romania, deci o re-alfabetizare teologica a populatiei este intr-adevar necesara. Din pacate, se vede ca aceasta necesitate legitima este satisfacuta cu surogate, din modul in care se propune realizarea invatamantului religios.

Daca la noi educatia crestina s-a introdus in scoli inca din 1990 destul de firesc si fara opozitie, nici de la stanga, nici de la dreapta, si s-a facut profesionist, de catre teologi sau preoti (un fapt de care putem fi mandri in fata scenei conservatoare la nivel global), la rusi orice initiativa similara s-a lovit de opozitie dinspre doua fronturi:

– odata “patriotii” comunisti, in mod real patrioti, dar mutilati mental de educatia comunista (destul de numerosi), incapabili sa inteleaga valoare si importanta ortodoxiei pentru Rusia, incapabili sa inteleaga limitele la care a fost obligata Rusia de catre bagajul ideologic marxist

– al doilea front al anti-ortodoxiei, aceiasi liberalo-trotzkisto-capitalisto-sorosisto-occidentalizanti ca si in Romania; desi relativ putini, se aflau in fruntea bucatelor in anii `90, in pozitii de putere; acelasi tip de tendinte si grupari care si in Romania au cerut, de exemplu, scoaterea icoanelor din scoli.

Odata rasturnati de la putere liberalii cand a venit Putin la putere, dar fiind si comunistii de tip sovietic marginalizati, era firesc sa apara si problema introducerii ortodoxiei in scoli, ca o necesitate fireasca in educatia fiecarui rus, in spiritul valorilor milenare ale poporului sau. Acum insa, aceasta necesitate intalneste o opozitie dinspre trei fronturi. Primele doua le-am detaliat mai sus si au ajuns relativ marginale, aproape ridicole. Este chiar amuzant ce probleme au televiziunile occidentale cand filmeaza o manifestatie a „opozitiei democratice” din Rusia: fie sunt ridicol de putini participanti si trebuie sa filmeze o iesire de metrou in orele de varf, ca sa dea impresia ca e „tot poporul” alaturi de liberali, fie alaturi de manifestanti pentru drepturile gay-lor trebuie sa scoata din cadre neonazistii skinhead care saluta la camera cu salutul nazist sau comunistii cu drapele rosii si pumnul strans. Cam acestia sunt „aliatii” liberalismului extrem, de tipul celui din anii `90, formand impreuna „opozitia democratica”… O pecete grea a ridicolului, tradarii, extremismului si marginalului, de care nu va mai scapa niciodata liberalismul marca „Soros” in Rusia, dupa cumplita suferinta pe care a adus-o rusilor in timpul lui Eltsin.

Dar al treilea, cel mai nou si cel mai periculos front este reprezintat tocmai de noua adaptare a anti-ortodocsilor la marginalizarea fireasca si irevocabila de catre popor a celor doua fronturi anti-ortodoxe initiale (liberal-extremist si sovietic-marxist). Acest al treilea front anti-ortodox este frontul ecumenist-liberal-ortodox, care inglobeaza atat idei liberale laice, „corecte politic”, cat si ortodoxia, vazuta ca o „cultura”.

Trebuie sa intelegem ca in momentul de fata s-a produs o ruptura intre directia anti-liberala a lui Putin si liberalismul soft a lui Medvedev. Probabil daca ar fi fost Putin la fel de puternic ca pana in 2008, Biserica ar fi avut libertatea de a influenta reintroducerea invatamantului religios pe baze teologice autentic ortodoxe. Liberalii au invatat din greselile anilor `90, au inteles ca mai devreme sau mai tarziu tot sunt penalizati (cel putin electoral) in Rusia daca adopta o atitudine extremist-liberala (cum isi permit sa apara in Occident, in adevaratele lor „culori” visceral si intolerant anti-traditionale). Medvedev este un liberal suficient de abil incat sa nu intarate rusii la fel de obraznic precum a facut-o camarila lui Eltsin din anii `90. Dar obiectivele lui raman aceleasi: remorcarea Rusiei la ultimele „vagoane” ale atlantismului. Asa ca preia aceasta necesitate legitima de alfabetizare teologica, aparent jucand cartea ortodoxiei, dar in realitate prezentand ortodoxia doar ca pe o “cultura”, un simplu fapt de patrimoniu muzeal national al Rusiei, nu ca o cale vie de salvare a omului si de indumnezeire a vietii social-politice, facand astfel jocul directiei mondialiste. Si totodata aceasta initiativa ii foloseste lui Medvedev in razboiul dus impotriva partidei autarhic-conservatoare reprezentata de Putin.

Conform propunerii, in Rusia materia “Bazele culturii ortodoxe” va fi predata nu de catre preoti, ci de catre profesori mireni, liberi sa prezinte “cultura” ortodoxa doar ca o traditie moarta, ca pe un exponat de muzeu etnografic, egal ca valoare cu santeria, cu voodoo, cu cultura bosimanilor africani sau a samanilor siberieni. Mai mult decat atat, parintii vor putea opta pentru copii lor ca in loc de “Bazele culturii ortodoxe” sa poata alege alte doua materii, daca nu se simt macar ecumenist-ortodocsi: o materie de “etica civica” sau alta de “religiile lumii”, un fel de talmes-balmes new-age-ist, in care sunt tratate toate religiile prin prisma „egalitatii”, astfel incat copii sa poata “alege in cunostiinta de cauza” ce li se “potriveste cu personalitatea”, ca si cum religia ar fi un soi tzoale care trebuie sa se asorteze.

Trebuie subliniat ca rusii conservatori de la Miscarea Eurasiana condusa de Aleksandr Dugin il vad pe diaconul Andrei Kuraev, autorul manualului “Bazele culturii ortodoxe”, tocmai ca pe un exponent al liberalismului in cadrul Bisericii, fapt care ar explica apetenta mass-mediei liberale in a-l promova. Reprezentantii Miscarii Eurasia vor ca ortodoxia sa fie predata de catre teologi, preoti, nu de catre profesori de socialism stiintific trecuti printr-un curs superficial de “ortodoxie”.

Probabil ca si initiativa din Basarabia se incadreaza in acelasi plan de “liberalizare” a ortodoxiei, de a o face un „produs” standardizat in cheie liberala, golit de sacralitate, dar totusi mult mai digerabil, mai soft, preferabil pentru popoarele ortodoxe decat liberalismul “hard” de tip extremist-sorosist, care merge fatis spre politici anti-familie, anti-crestine si anti-nationale.

Atata timp cat are aceeasi nuanta ortodox-”liberal-toleranta” ca si initiativa din Rusia, initiativa surprinzatoare a lui Pasat, fost sef al Securitatii moldovenesti, nu este numai o initiativa anti-romaneasca, aparuta in contextul complicat al conflictului dintre Mitropolia Basarabiei si cea a Moldovei, ci este si o actiune aparuta in contextul unei diversiuni in mod fundamental anti-rusesti, impotriva spiritului ortodox autentic al poporului rus.

In plus, actiunea lui Pasat slujeste altui scop drag mondialistilor portocalii: inveninarea relatiilor Rusiei cu vecinii, in scopul de a crea acel „cordon sanitar” de tari sacrificabile in jurul Rusiei, utile in cel mai inalt atlantismului. Noii agenti atlantisti „ortodocsi” apar drept „atletii lui Christos”, desi interpreteaza ortodoxia tot in cheie liberala, pe cand asupra romanilor este aruncata tocmai anatema „Europei ne-crestine” (desi la noi se face studiu teologic de 20 de ani), asociind orice tendinta unionista nu cu dorinta legitima a de unitate nationala, ci cu un complot al anti-crestinismului.

Adica, din partea adversa, retelele de influenta ale filialei atlantiste rusesti, realizeaza acelasi deziderat al instrumentalizarii nationalismului romanesc in sprijinul mondialismului, pe care il urmaresc si strategii de la „centrul” bruxellez, la randul lor coordonat de „closca” de la Washington (sau Langley, sau New-York…).

Anunțuri

One Trackback to ““Schimbarea la fata” a liberal-atlantistilor din Rusia”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: