18 octombrie 2011

Steaua Imperiului Invizibil. Despre Jean Parvulescu.


Reproduc mai jos un text inedit in Romania: traducerea comentariului scris de Aleksandr Dughin in 1998 despre unul dintre cele mai fascinante romane ale lui Jean Parvulescu: „Steaua imperiului invizibil”.

Un român, aproape necunoscut in tara sa, a devenit copilul teribil al literaturii franceze in ultima jumatate a secolului 20 si poate unul dintre cei mai influenti conspiratori in politica planetara clandestina. A scris aproape inca 30 de romane cu subiect mistic dar si lucrari de analiza politica si eseistica. Sa speram ca multe dintre ele vor vedea lumina tiparului si in limba romana la editura Eurasiatica.ro .

Jean Parvulescu, invitat intr-o emisiune recenta la o televiziune franceza.

Insa Jean Parvulescu insusi a trait o viata care depaseste pana si oricare dintre romanele sale intru aventura si mister. A fost banuit a fi fost in relatii cu mai multe servicii secrete. Am auzit si zvonul ca a urmarit programatic si a reusit sa se inrudeasca direct cu cele mai importante case imperiale si regale ale lumii, fie seducand si avand copii cu printese din respectivele familii, fie casatorindu-si alti copii ai lui cu vlastare regale. A fost consultant special pentru cele mai elevate cercuri din comunitatea de informatii si militara a marilor puteri, avand o legatura stransa mai ales cu legendarul sef al serviciilor de informatii franceze, contele Alexandre de Marenches (prima voce occidentala care a dezvaluit cate ceva despre existenta serviciului de informatii militare sovietic, GRU).

Jean Parvulescu a fost artizan al oarecare state africane in perioada post-coloniala, avand grija sa isi inscauneze sefi de state doi prieteni foarte apropiati, pe Moise Tshombe in Congo si pe „imparatul” Jean-Bedel Bokassa in asa-numitul „Imperiu Centrafrican”, caruia i-a asigurat practic crearea de la zero a noului stat, prin lobby-ul pe care il putea accesa in zonele „umbroase” ale marilor puteri. Circula povestea ca, asistandu-l pe Bokassa in crearea unei armate a noului stat, a recrutat in calitate de instructori fosti ofiteri ai Armatei Regale Romane, emigrati in Occident dupa 1945, iar acestia au folosit comenzi in limba romana in noua armata „imperiala”, astfel incat pana si astazi in respectiva armata se folosesc tot comenzile militare in limba romana. Printre altele a fost si activist (nu se stie in ce masura) al temutei Organisation de l’armée secrète, socotita „terorista” de unii, patriotica de altii… Continuarea

Etichete:
29 decembrie 2010

CAZUL GOGU RADULESCU SI LOJA DE LA COMANA SUB LUPA SECURITATII


Comentariul meu:

Tovarasul Gogu Radulescu, tatuka elitei de la comitetul in civil "Salvati Democratia"

Marea imbecilitate a dreptei romanesti a anilor `90 a fost sa se lase atrasa in capcana condamnarii fara drept de apel, in bloc, a unei intregi generatii, a celor care au trait si au muncit in Romania anilor 70-80. Astfel, dreapta si-a asigurat impotenta electorala si tehnocratica pentru cel putin un deceniu, alungand spre stanga 3 milioane de fosti membri ai PCR, majoritatea covarsitoare patrioti de bun simt, oameni cinstiti si de valoare profesionala. Printre ei, desigur existand si lichelele oportuniste EXACT in acelasi procent existent si azi in organigrama oricarei corporatii multinationale respectabile sau in orice partid democratic „frecventabil”. Dar printre cei 3 milioane de peceristi nu existau nici macar o suta de comunisti convinsi, cu ochii sticlind de fanatism comunist, cum le luceste azi o luminita stranie in ochi fanaticilor democratiei si orientarii pro-occidentale.

Astfel „dreapta” pro-occidentala romaneasca a alunecat mai degraba spre liberal-stangismul si neoconservatorismul de tip occidental, castrat de orice reflexe identitare, ajungand sa faca pe plan economic exclusiv jocul intereselor FMI in numele „capitalismului” si pe plan cultural-politic jocul retelei Soros in numele „tolerantei”. Paradoxal, in asemenea situatie, in anii `90, tocmai stanga, prin inghitirea unui urias contingent de fosti membri PCR, de orientare vag si ne-doctrinar patriotica (nationalista ar fi prea mult spus), a devenit aparatoarea intereselor nationale, opusa centrilor de influenta ai „comunismului cu fata umana” vestic. Acest parcurs „national-comunist”  al stangii romanesti ia sfarsit in anul 2000, cand PSD se aliniaza fara cracnire „valorilor occidentale”, continuand politica „vanzarii pe un dolar” in plan economic demarata de guvernarea CDR si in plan politic adoptarea normelor corectitudinii politice impuse de „societatea civila” de inspiratie sorosista. Continuarea

15 decembrie 2010

Diploma de „Colaborator al Securitatii”


Felicitari pentru Alexandra Gatej si Alex Mihai Stoenescu pentru diploma de colaborare cu Securitatea! Doi oameni pe care oricum ii admiram au crescut si mai mult in ochii mei!

Alexandra Gatej - asta e chipul "hidos" al Securitatii??? N-aveti inima...

Trebuie sa recunosc ca Securitatea stia sa isi aleaga oameni de valoare, astfel ca prestigioasa institutie mai marcheaza chiar si post-mortem o „bila alba” la imaginea publica atunci cand asemenea colaboratori sunt „deconspirati”.

Felicitari si pentru Unilever ca a ales sa mearga cu incredere pe mana oamenilor selectati de Securitate (ca mai toate firmele mari de fapt, care nu dau doi bani pe religia anti-securismului si „sacerdotii” ei). Pragmatism, dom`le! Ca doar nu o fi cineva atat de trepanat incat sa isi inchipuie ca Unilever nu stia cine este doamna Gatej, cand a angajat-o sefa pe Europa de Est… Stia Unilever, fiindca si Unilever e prieten cu „Securitatea” de la case mai mari.

In ritmul acesta, in maxim 10 ani de acum incolo, aceasta eticheta de „colaborator/ofiter al securitatii” se va transforma in certificat de buna purtare, care va atrage chiar voturi pentru un eventual candidat… O lipsa din CV-ul unui politician a colaborarii cu Securitatea va fi un serios dezavantaj, mai ceva ca lipsa limbii engleze la angajarea intr-o companie. Slava domnului insa ca 80-90% din oamenii competenti din politica romaneasca (indiferent de partid) au aceasta afiliere, deci nu vor avea probleme sa o puna pe tapet.

Continuarea

15 decembrie 2010

Democratia face bine la rinichi?


http://www.cotidianul.ro/132044-Premierul-kosovar-este-un-lider-mafiot-baron-al-traficului-de-droguri-si-organe

Cica premierul kosovar este un lider mafiot si a ucis in proportie de masa pentru a alimenta traficul de organe umane.

Vai! Nu pot sa cred asa ceva! Abia ce ma convertisem si eu de la ideologia national-comunisto-ortodoxisto-legionaroido-securisto-fascisto-stalinisto… (pe linia punctata poate pune fiecare tot ce mai crede ca e periculos) la democratie. Am avut o epifanie (ca domnul Clismaneanu, modelul meu preferat de intelectual) care ar parea ca acum este un pic pusa la indoiala.

Induiosatoare poza de famiglie: dl. Bernard Kouchner (actualul ministru de externe francez), dl. Hashim Thaci (actualul premier al "republicii" Kosovo) si generalul Wesley Clark (coordonatorul operatiunilor de bombardare a Serbiei in 1999)

Totusi, aceasta stire nu imi mai clinteste noile convingeri fervent democratice datorita faptului ca sunt un adevarat intelectual, de elita, deci dispun de un intreg aparat conceptual si de rationamente solide care ma pot ajuta sa stapung valul gros al manipularilor securiste in care cad conationalii mei mult mai stupizi. Voi reda mai jos aceste rationamente, pentru a-l ajuta pe colegul meu in lupta pro-democratie, Cristian Partulescu si pentru a da un exemplu de gandire democratica si civism, atat de necesare unei natiuni care nu pare sa fi dobandit in cei 20 de ani reflexele necesare unei democratii functionale (scuzati daca se umple monitorul de rumegus… cu siguranta nu e de la limbajul de lemn, care stim ca se practica doar in „fostul regim”).

Deci: domnul Thaci este un apostol al democratiei, ca si domnul Clismaneanu. Domnul Thaci lupta impotriva cizmei comuniste sarbesti si rusesti! Altfel nu il pupa parinteste doamna Albright prin 1999. Toti intelectualii de elita stim ca doar Rusia, tarile cu deficit de democratie si tarile locuite de „patibulari” sunt un paradis al oligarhilor si coruptiei.

Eu cred ca aceasta stire este o manipulare a caracatitei kaghebiste. Cred ca ar trebui stearsa stirea de pe internet si sanctionati jurnalistii de CNA, pentru a apara deontologia si libertatea cuvantului, care stim ca e serios compromisa acolo unde nu e democratie!

Continuarea

31 octombrie 2010

A treia Europa (de Dan Zamfirescu)


Dedic paginile de faţă forţelor vii ale Neamului Românesc, acelor forţe ce au ştiut să ţâşnească totdeauna din adânc,

sub presiunea catastrofelor sau provocărilor Istoriei, şi să smulgă celor mai potrivnice conjuncturi biruinţa finală!

DAN ZAMFIRESCU

în ziua de 23 aprilie, praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ucigătorul balaurului

 

ALTERNATIVA REALISTĂ LA ILUZIILE SINUCIGAŞE – 1997

Dacă, pentru Nicolae Iorga, „Prooroc se chiamă acela care ştie că lucrurile se ţin de cuvânt mai mult decât oamenii şi care află astfel totdeauna ce vor face ele”[1], pentru Paul Valéry, „Nimic nu face pe om mai redutabil, mai implacabil, decât facultatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt”[2].

Nu am pretenţia că sunt prooroc, dar o am pe aceea de a fi încercat să văd lucrurile „aşa cum sunt” şi de a mă fi străduit să fac să le vadă şi conaţionalii mei.

în efortul de a mă lămuri pe mine însumi am ajuns uneori să aflu şi „ce vor face lucrurile” în viitor. Am încercat să o spun într-un climat în care păream paradoxal şi deplasat în raport cu euforia generală, dar nu şi cu un curs al lucrurilor ajuns acum la scadenţele prevăzute. Este ceea ce cred că îmi dă dreptul la această carte, alcătuită în cea mai mare parte cu articole publicate în ziarele „Alianţa”, „Şansa” şi „Azi”, din aprilie 1990 până în octombrie 1991, la care se adaugă două eseuri, unul scris înainte de Revoluţia din 1989, dar tipărit întâia oară în volumul Războiul împotriva poporului român (Editura Roza Vânturilor, 1993), iar celălalt apărut în „Totuşi iubirea” din 18-25 iunie 1993. Toate au fost incluse şi în volumul amintit, unde s-au adăugat câteva note, preluate, în parte, şi în cartea de faţă. Continuarea

31 octombrie 2010

Șansa României (de Dan Zamfirescu)


Reproduc mai jos un text scris in 1990 de savantul Dan Zamfirescu, unul dintre patriarhii protocronismului anilor `70 (crancen infierat cu manie proletara de echipa multi-kulti-tutti-frutti-n-guri, echipa dospita sub pulpana kominternistului Gogu Radulescu inainte de 1989, si ocupand puterea politica si culturala neintrerupt in ultimii 21 de ani de dupa 1989, bine ancorata in sforile manuite de „filantropul” Soros). Textul a fost reluat si in cartea publicată in 1997 la Editura Roza Vânturilor, ”A treia Europă – alternativa realistă la iluziile sinucigașe”.

Am avut placerea sa il reintalnesc recent pe profesorul Dan Zamfirescu, dupa aproape zece ani in care nu ne-am mai revazut. O adevarata personalitate enciclopedica a culturii romane: bizantinolog, slavist, teolog, critic si istoric literar, editor. In fiecare domeniu pe care l-a abordat a revolutionat, a deschis noi drumuri, a pus pietre de temelie. Cu ocazia revederii mi-a facut cadou un morman de carti noi din care cu siguranta voi mai reproduce pe acest blog. De fapt, cred ca voi publica aici tot mai multe texte din operele protocronistilor, fie si de bucurie ca o sa crape de ciuda contra-elita cacanie a multiculturalismului „democratic”, care isi simte sfarsitul aproape.

Protocronismul romanesc este un curent care invariabil va fi recuperat si ridicat la o noua viata de catre o noua generatie, probabil de aceasta data avand amploarea globala meritata si posibila gratie internetului. Sub-intelectualii neokominternismului roz au incercat compromiterea protocronismului, extragand anumite excese din partea sa istoriografica si asimiland integral apoi, in mod fraudulos, acest curent cu cele mai amatoricesti si ridicole aspecte ale „dacomaniei”.

In realitate, protocronismul este departe de a fi reprezentat exclusiv de ipotezele daciste si de preocuparea pentru antichitatea tracica, fiind un curent cultural profund preocupat si de critica si istoria literara, si de istoria medievala sau moderna, si de istoria stiintei si tehnologiei, reprezentand o intreaga paradigma culturologica ale carei valente inca nu au ajuns la epuizare si ale carei premise nu au fost inca infirmate argumentat de contra-elita, ci doar atacate injurios, cenzurate sau ignorate. Citind criticile din presa ultimilor 14-15 ani la adresa protocronismului, am ajuns sa am serioase indoieli ca majoritatea celor care critica acest curent au citit ceva din cartile corifeilor protocronismului. Dintre acesti corifei face parte si Dan Zamfirescu, ale carui idei prin blogul meu sper sa le pun la dispozitia publicului internaut intr-o masura cat mai mare. Poate asa ii ajut si pe criticii protocronismului sa afle si ei in final ce critica…

Textul reprodus mai jos este pur si simplu profetic: scris acum aproape 21 de ani, anunta inca de atunci falimentul paradigmei actuale. Un text care mustea de sperante. Sperante neconfirmate in ultimii 21 de ani, din pacate, dar reactualizate acum, cand se incheie un ciclu similar „obsedantului deceniu” al anilor `50, cand falimentul total al paradigmei democratice de sorginte atlantista va obliga non-elita „tolerastiei” multiculturale sa intre intr-un binemeritat con de umbra, acolo unde ii este locul: in muzeul ciudateniilor de trista amintire ale istoriei, alaturi de poetii proletcultisti si tortionarii anilor `50. La naftalina, la insectar si cu kominternistii anilor `90! Continuarea

26 octombrie 2010

Cartea neagra a Revolutiei franceze


„Cartea neagră a Revoluţiei franceze” – o carte a adevarului despre revolutia franceza, mitul in fata caruia se inclinau admirativ si comunistii de ieri, si se inclina de respect democratii de azi, proband comuniunea fundamentala a „drepturileomului-ismului” democratic cu comunismul.
Unii nu sesizeaza aceasta translatie a comunismului postmodern dinspre social si economic spre sfera valorilor si culturii, mult mai distructiva si periculoasa. Unii nu au sesizat nici migratia comunismului postmodern dinspre Rusia spre America, unde si-a insurubat definitiv baza de operatiuni globala. Acestia sunt ori prosti, ori rau-intentionati, ori cu informatii si viziuni intepenite undeva in anii `30 ai secolul douazeci. Unii mai lupta impotriva „tovarasilor” de ieri, impotriva „securistilor”, fara a vedea ca „tovarasul” de ieri, tocmai prin cultura impregnata in familie, a infruntat duhul disolutiei universale cu succes, dincolo de gargara comunista de suprafata.
Natiunea si familia nu au fost niciodata puse la indoiala, atacate si „revolutionate” precum in teoriile si legislatia corecte politic ale democratiei. Elemente traditionale au supravietuit atat in national-comunismul adus de revolutia comunista, cat si in societatea burgheza adusa de revolutiile masonice, chiar daca in limbaj codificat, chiar daca sub forme contorsionate de ideologii utopice. Din acest motiv, duhul disolutiei universale astazi nu mai „revolutioneaza” la nivel economic, nici la nivel social, ci la nivelul valorilor, culturii si identitatii.
Acelasi duh al disolutiei universale care a emanat Revolutia Franceza si Revolutia Bolsevica este astazi mai puternic ca niciodata, animand revolutia finala, extrema, ultima: cea la nivelul valorilor individului si familiei.
Ieri revolutionau ierarhia sociala, azi revolutioneaza relatiile dintre copil si parinte, dintre sot si sotie, dintre barbat si femeie, dintre minoritati si majoritate, dintre stat si individ, dintre natiune si teritoriu.
Azi, duhul disolutiei si inversiunii universale poarta numele de „corectitudine politica”, „drepturile omului”, „democratie”. Mult mai perfid, mult mai extrem, mult mai adanc infiltrat. Pana la plasele… Continuarea
15 august 2010

Banii ca dobanda, banii ca arma, banii ca genocid


Un documentar interesant pentru toti cei zdrobiti de dobanzi si rate. Dar un documentar util si pentru toti cei interesati de geopolitica si de posibilele evolutii viitoare ale lumii. Un documentar despre sistemul financiar global nu priveste doar sfera economica, avand in vedere ca in centrul sistemului ideologic actual se afla valorile economice mai mult decat in oricare alta perioada istorica  iar „inima” economiei este sistemul financiar-bancar. Mai mult decat oricand, economia isi face simtita astazi dictatura asupra oricaror alte domenii: social, politic, geopolitic, cultural, militar, juridic. Nu este deloc bine, mai ales ca aceasta economie functioneaza pe fundamente subrede…

Un documentar care explica pe intelesul fiecaruia ca sistemul economic globalist „de piata” este doar un imens „Caritas”… Nu va supravietui datorita propriilor defecte de constructie si conceptie. De fiecare data a fost salvat temporar si i-a fost amanat sfarsitul in mod artifical: in perioada interbelica sistemul financiar globalist a fost salvat de la faliment de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, ulterior a fost mentinut pe linia de plutire de cursa inarmarilor din timpul razboiului rece si de razboaiele locale dintre cele doua sisteme ideologice, in anii `90 a fost salvat de prabusirea lagarului socialist si de spolierea criminala a tarilor foste comuniste in numele „tranzitiei”, in anii 2000 a mai functionat pe baza razboaielor impotriva „terorismului” si „reconstructiei democratice” in tari precum Serbia, Irak, Afghanistan.

In esenta, traim un sistem economico-ideologic la fel de aberant, utopic, falimentar si criminal ca si celelalte doua mari ideologii prabusite in secolul XX, comunismul si fascismul. Continuarea

6 august 2010

Alain Soral despre feminism


Cateva precizari revelatoare despre natura anti-feminina a feminismului, punctate doct de dizidentul si eseistul francez Alain Soral:

6 august 2010

Dezvaluiri cutremuratoare! Ioan T. Morar e bantuit de duhurile Securitatii (pamflet)


Eu am un respect sincer pentru domnul Ioan T. Morar, caruia ii multumesc ca a facut o promovare neasteptata blogului meu si Partidului Verde: http://morar.catavencu.ro/2010/08/05/partidul-verde-dezgroapa-securisti-notorii-ai-romaniei-mari/
Celor de la Partidul Verde le transmit ca au dat dovada de un mare curaj prezentand o viziune „incorecta politic” asupra istoriei recente. Le garantez ca adoptarea unei atitudini „national-comuniste” le poate aduce un succes electoral mult mai mare decat copierea la indigo a stangismului verde din Occident, datorita imensului numar de „nostalgici” ai regimului Ceausescu, pentru care nu se gaseste nici o optiune democratica in buletinul de vot si ca urmare, nici nu mai participa la vot.

Materialul de mai jos trebuie privit integral ca un pamflet. Elementele prezentate sunt pura imaginatie. Materialul mi-a fost transmis de un general de securitate (altul decat Neagu Cosma). Zice ca a inviat pentru a proteja Securitatea neamului romanesc… O fi…

Domnul Ioan T. Morar se intreaba daca a inviat generalul Neagu Cosma. Il anunt pe aceasta cale: DA, au inviat TOTI, nu doar generalul Cosma, fiindca au auzit ca e nevoie…

ITM identifica ideile din interviu cu “peremismul”. Face o mare greseala. S-a injurat copios cu Vadim, evident, dar prea tarziu va fi cand il va regreta pe Vadim, ca pe un reprezentant al dialogului democratic, totusi, fie el si un dialog cu intepaturi VERBALE. Nu stiu daca are intuitia sau datele sa perceapa ce lamuriri si ce mutatii profunde s-au produs in societate in cei 20 de ani, inclusiv datorita atitudinii fata de Vadim. Semeni vant, culegi furtuna…

Va invit in continuare sa cititi materialul primit de la Securitatea reinviata: Continuarea

30 iulie 2010

Profesorul Ilie Badescu in dialog cu conservatorii din Rusia


Profesorul Ilie Badescu

Acest interviu a aparut in aprilie pe situl rusesc www.geopolitika.ru, unul dintre cele mai proeminente situri de geopolitica din lume (si cel mai important din spatiul ex-sovietic), cu milioane de vizitatori. Situl este administrat de Miscarea Eurasia, condusa de Aleksandr Dughin, cel mai influent geopolitician si ideolog al Rusiei de astazi. Interviul a fost realizat de tanarul sociolog rus Aleksandr Bovdunov.

Necesitatea interviului a aparut din cauza interesului crescand in Rusia de astazi pentru spiritualitatea si gandirea conservatoare romaneasca, in special pentru mostenirea intelectuala pe care a lasat-o generatia intelectualilor interbelici, in frunte cu Eliade. Aleksandr Bovdunov este cunoscut ca unul dintre promotorii gandirii conservatoare si spiritualitatii romanesti in mediile intelectuale rusesti, reusind chiar sa invete limba romana pentru a citi in original operele corifeilor conservatorismului romanesc. Ar fi foarte necesar ca sa traducem masiv opere romanesti in limba rusa, pentru ca doar astfel putem construi baze solide de dialog si de cunoastere reciproca, necesare clasei politice de maine, pentru a se debarasa de cliseele sovine impuse de regimurile politice ale secolului XX. Continuarea

28 iulie 2010

Banda lui Nicu Lascu şi partizanii din munţi


Un excelent articol al profesorului Ion Coja despre partizanii anti-comunisti din munti. Cred ca atat partizanii din munti, cat si national-comunistii dupa 1964 au luptat pentru acelasi scop, chiar daca pe linia „frontului” s-au aflat pe baricade diferite si o viata intreaga si-au purtat dusmanie reciproca. Cumva, din adancul mecanismelor de supravietuire ale neamului au pornit simultan doua reactii de aparare: cu arma in mana si prin infiltrare. Indiferent care ar fi fost conditiile geopolitice, una dintre metode ar fi ajuns invariabil la acelasi rezultat: neutralizarea efectelor etnocidare ale comunismului.

S-a intamplat ca sa existe un acord secret intre Occident si Rusia, conform caruia Romania nu isi putea schimba paradigma politica dupa voie, asa ca rezistenta in munti a iesit din scena invinsa in cele din urma, dar lasand in urma un model de eroism care va dainui milenii si ne va crea renume si respect in lumea intreaga. Fie si din acest punct de vedere, al imaginii in lume si insuflarii de incredere si mandrie in generatiile viitoare, fiecare viata cazuta in rezistenta din munti a fost victorioasa in vesnice, chiar daca pierduta aparent inutil in jocul concret de putere. Continuarea

28 iulie 2010

Romania in fata invaziei (interviu cu generalul de Securitate Neagu Cosma)


Am regasit pe niste CD-uri mai vechi interviul pe care l-am luat in 1999 generalului Neagu Cosma, fost sef al Contraspionajului romanesc intre 1967 si 1973. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un om de un patriotism si de o integritate morala fara compromis.

L-am cunoscut pe cand aveam 20 de ani, abordandu-l la lansarea unei carti despre momentul 1968, pe care a scris-o impreuna cu bunul sau prieten si camarad de o viata, generalul Ion Stanescu (fostul sef al Securitatii intre 1967-1973, s-a prapadit si el recent, Dumnezeu sa-l ierte!). Am purtat dese si indelungate discutii cu el ulterior, ani la randul, incercand sa inteleg arcanele istoriei pe care a trait-o si am ajuns sa il respect profund pe acest patriarh, unul dintre artizanii revirimentului Romaniei din anii 60-70.

Am inteles perfect motivele reale, ascunse, ale urii pe care i-au purtat-o unii ridicati pe scena vizibilitatii publice dupa 1990. Actorii constienti care au iscat valul isteriei „anti-securiste”, vanatoarea de vrajitoare si demascarile in numele „societatii deschise”, „democratice” au urat profund oameni precum Neagu Cosma sau Ion Stanescu. Simplu si banal spus, arhitectii isteriei anti-securiste l-au urat pe Neagu Cosma fiindca ei erau pe cealalta baricada, opusa interesului neamului romanesc, nu de dragul „democratizarii”, nici de dragul „ideilor de dreapta”… L-au urat pe Neagu Cosma fiindca el era dovada vie a faptului ca intre Securitatea anilor `50 si Securitatea lui Neagu Cosma nu este decat o identitate de nume si atat. In rest, divergenta totala de obiective, de metode, de cadre. Continuarea

26 mai 2010

Romani conducatori in Africa de Sud


Romani conducatori in Africa de Sud

Autor: Ioana DUMITRESCU

Un ardelean pe nume Botha, din Ivesti, Bistrita-Nasaud, a ajuns comandantul trupelor bure din Transvaal in timpul razboiului anglo-bur. Un urmas de-al romanului a ajuns presedinte al Africii de Sud.

La inceputul secolului XX, multi romani au luat hotararea sa-si incerce norocul pe melaguri indepartate. Fiecare pleca unde avea posibilitatea. Era vremea cand ardelenii isi puneau in spate cojoacele si porneau in lunga calatorie spre America. Tara tuturor posibilitatilor nu mai constituia insa o destinatie atat de neobisnuita. Au existat romani care au ajuns in locuri despre care restul probabil nici nu stiau ca exista. In 1900, comandantul suprem (generalisim) al armatei Transvaalului, republica din Africa de Sud, era romanul Botha. Zeci de ani mai tarziu, Pieter Willem Botha, urmasul generalului Louis Botha, a fost presedinte al Consiliului de Ministri din 28 septembrie 1978 si Presedintele Republicii Sud-Africane, din 1984.  Continuarea

11 mai 2010

“Schimbarea la fata” a liberal-atlantistilor din Rusia


Jurnalistul Victor Roncea analizeaza cu acuitate dezbaterile introducerii studiului „culturii” ortodoxe in Republica Moldova si in Rusia: http://roncea.ro/2010/05/10/religia-in-scoli-pe-firul-rosu-imbarligat-moscova-chisinau-bucuresti-bruxelles/

Intr-adevar, ortodoxia este o problema de salvare sau moarte pentru Rusia.

Intr-adevar, si pentru noi revenirea la valorile ortodoxiei este singura cale de salvare.

Mai mult decat atat, cred ca si patriotii din Vest tot spre ortodoxie trebuie sa se orienteze, daca vor sa isi salveze identitatea nationala in fata valului de imigranti legali/ilegali din lumea a treia si in fata multiculturalismului propus de alianta diabolica aflata la putere in Vest, dintre cea mai anti-umana stanga trotzkista si cel mai agresiv capitalism transnational-mondialist. Continuarea

9 mai 2010

Rusia in razboi civil? Dughin despre mondialism


Mai redau un fragment din cartea „Fundamentele Geopoliticii” (1997) a geopoliticianului si filozofului rus Aleksandr Dughin. Cartea va aparea pe piata romaneasca la sfarsitul lunii august.

Rusia versus mondialism: pericolul unui razboi civil in Rusia?

Noi trăim însă, într-o epocă deosebită, când politica naţională internă a statului este strâns legată de contextul politic extern şi e posibil că niciodată în istorie presiunea externă asupra structurilor naţional-statale n-a fost atât de puternică şi insistentă. Mai mult decât atât, teoria mondialismului aproape că a devenit doctrina principală a establishment-ului politic al Occidentului, adică o asemenea organizare a vieţii oamenilor din lumea întreagă, unde nu trebuie să existe formaţiuni naţional-statale, nici un fel de suveranitate, de interese naţionale. În fruntea organizaţiei mondialiste din lumea întreagă sunt chemate să stea vârfurile cosmopolite care nu conduc societăţile, ci suma matematică a indivizilor atomizați. Prin urmare, vectorul mondialist este orientat de la bun început împotriva oricăror formaţiuni naţional-statale şi sarcina lui principală este schimbarea lumii vechi tradiţionale, împărţită în popoare şi ţări şi organizarea „noii ordini mondiale” care neagă toate formele istorice şi organice de structuri sociale obşteşti. Continuarea

9 mai 2010

Jean Thiriart – Scrisoare catre cititorul german


Jean Thiriart impreuna cu amicul sau Aleksandr Dughin (1989)

De 9 mai, poate or intelege si nemtii ce au gresit, sa isi asume propriile tradari, josnicii si stupiditati, in loc sa se simta „tradati” de romani, ceho-slovaci, polonezi, sarbi, urzind chiar si acum planuri de razbunare impotriva acestor popoare. Un excelent articol al lui Ionut Tene despre 9 mai 1945, Ziua Victoriei anti-hitleriste: http://www.napocanews.ro/2010/05/9-mai-–-ziua-cand-romania-a-pierdut-razboiul.html

Descrierea agera si realista pe care Ionut Tene o face revansismului german impotriva anumitor popoare est-europeane mi-a adus aminte de o idee mult prea etno-masochista ca sa fie obiectiva, o „legenda urbana” plimbata oral, din gura in gura, ca balada pe plaiurile mioritice, de catre toti „guru” semi-sfertodocti scosi de Soros de la bodega si pusi la televizor ca „analisti”, sa dea lectii de „analism” european poporului. Este vorba de vina ca „i-am tradat pe nemti”. Desigur, in sistemul lor de gandire, asta vine sa se adauge firesc lungului sir de pacate de care se face vinovat acest popor.

Mi se face sila cand aud acuzatia de “tradare a Germaniei” de care chipurile trebuie sa ne facem vinovati pana la Judecata de Apoi. Acuzatia asta e preluata papagaliceste de toti, cu aerul ca au descoperit pe unde se pisa gaina. O minima cunoastere a istoriei plus o atitudine neslugarnica ar scoate la iveala ca nu noi am fost “tradatorii”, “curvele”, ci germanii. Continuarea

8 mai 2010

Brzezinsky vrea razboi nuclear cu Rusia?


Cam asta crede istoricul american Webster Tarpley…

Spre deosebire de „lupta impotriva terorismului” a lui Bush, care era orientata impotriva unor amenintari marginale la adresa suprematiei atlantiste, administratia liberal-stangista Obama, sfatuita de Brzezinsky, pare mult mai constienta geopolitic de imperativele suprematiei atlantiste, asa cum au fost definite de Mahan si Mackinder in secolul trecut. Stie ca adevarata piedica in calea mondialismului nu vine din partea Islamului, prea subdezvoltat tehnologic si prea fragmentat cultural/politic/religios, ci din partea „heartland-ului”: Rusia. Prin urmare, este mult mai pregatita sa „ia taurul de coarne” la nivel global, provocand Rusia.

Criza economica pune presiune suplimentara pe stabilimentul atlantist in sensul unui razboi cu Rusia. O solutie de iesire din criza este vazuta in pradarea bogatiilor naturale enorme ale Rusiei, precum si in „reconstructia democratica” ulterioara. Efortul urias al unui razboi cu Rusia ar injecta „sange” in economie. Contrar parerii generale ca razboiul provoaca saracie si pierderi economice, modul de constructie al stabilimentului financiar-econonomic ultra-liberal atlantist are de fapt in razboi un mijloc de mentinere pe linia de plutire, de pastrare a „prosperitatii”. Pentru modul in care este construit stabilimentul actual, razboiul inseamna „combustibil” economic. La o criza majora a sistemului, un trofeu „gras” precum Rusia pare mult mai tentant. Continuarea

4 mai 2010

Șah-mat: strategie pentru o revolutie


Un documentar german despre Revolutia Romana din ’89, surprinzator de bine realizat, surprinzator de putin cunoscut pe la noi. Este de mirare ca mai nimeni nu scoate o vorba despre acest documentar, cand informatiile prezentate ar trebui sa fie o bomba de presa „nucleara”.

S-a vorbit mult despre implicarea sovietica in Revolutie, a devenit deja anecdotica situatia cu miile de „turisti” solizi, baieti tunsi scurt, cate patru la „legatura” in cate o masina Lada, toti croiti dupa acelasi calapod, care au invadat granita de rasarit, dornici sa viziteze frumusetile Timisoarei. Pana si copii de gradinita si babele la cimitir palavragesc despre asta. Nu mai e un secret, nu mai e o dezvaluire cutremuratoare.

Dar aproape nimeni nu vorbeste despre implicarea Vestului in Revolutie. Nu este corect politic. Doar ne invata „analistii” la televizor ca de la Vest nu ne poate veni decat corectitudine, deontologie, democratie, toleranta si drepturile omului. Numai etica (si „echitatie socialista” era sa zic, Doamne fereste!). De la Vest nu vine nicidecum spoliere la comanda politica, niciodata minciuni, cenzura si manipulare, niciodata coruptie (inter)guvernamentala. Desigur, de toate acestea e de vina doar „tara”, de care e la moda sa ne plangem permanent, toate astea sunt doar rodul mentalitatii noastre de popor tampit, care a compromis idealurile socialismului, alunecand de la idealismul curat cu care au vrut sa ne contamineze  niste visatori in anii `50 la cumplita dictatura ceausista, iar acum compromitem si idealurile democratiei, alunecand de la valorile inalte ale economiei de piata si statului de drept la o noua dictatura, la fel de odioasa, a Securitatii lui Ceausescu… Vai, in ce „tara” odioasa traim… Dar daca „tara” e defecta, planeta sigur merge struna? Sau macar noul „lagar” in care ne-am inrolat, e bine-sanatos? E democratic sa ne indoim si de „valorile europene”? Sau e democratic doar ca, insufletiti intr-un singur glas, sa multumim din inima maretei Uniuni?

Acest film probabil a fost ocultat in Romania tocmai fiindca pune niste intrebari naturale si catre Vest privind Revolutia din 1989, pe care ar trebui sa ni le punem si noi, in calitate de cetateni valizi, maturi si vaccinati ai acestei tari. Ia sa deschidem ochii mai bine si peste parleazul de la Vest, daca tot suntem in aceeasi curte:

30 aprilie 2010

Critica statalității sovietice și țariste


Redau mai jos un fragment din monumentala lucrare ”Fundamentele geopoliticii”(1997) de Aleksandr Dugin. In curand va fi publicata integral si in Romania.

––––––––––––––––––––––––––––-

3.4. Critica statalităţii sovietice

Ultima formă de organizare imperială a poporului rus a fost URSS şi arealul geopolitic dependent de ea (ţările Tratatului de la Varşovia). În perioada sovietică, sfera de influenţă a ruşilor s-a lărgit din punct de vedere geografic până la limite cândva de neconceput. Cucerirea pământurilor şi campaniile militare au inclus în zona geopolitică a ruşilor teritorii imense.

În sens spaţial, o asemenea expansiune s-ar părea că trebuie să reprezinte forma superioară a statalităţii ruse. Este imposibil de negat faptul că la baza construcţiei axiale a Imperiului sovietic a fost tocmai poporul rus, care a întruchipat universalismul său specific (cel puţin, parţial) în modelul ideologic şi social-politic sovietic.

La prima vedere s-ar părea că, în condiţiile actuale, perspectiva unei dezvoltări adevărate a naţionalismului rus ar trebui să coincidă cu restaurarea URSS şi reconstruirea modelului sovietic şi a statalităţii sovietice. Parţial este adevărat şi logic, iar în cazul de faţă mişcarea neocomunistă, care luptă pentru refacerea URSS, este mult mai aproape de înţelegerea intereselor geopolitice ale poporului rus – ea vede mai clar şi mai precis esenţa tendinţelor lui strategice şi civilizatoare decât unele cercuri neonaţionaliste, care înclină spre modelul „rus tânăr” (prin analogie cu cel turcesc), al unui naţionalism „mic”, „redus”, „etnic”. Fără îndoială, restauraţionismul geopolitic al neocomuniştilor este îndreptăţit, iar naţionalismul lor este mai limitat şi mai „naţional” decât proiectele romantice şi iresponsabile ca formă (şi subversive prin rezultate) ale aripii filoslave, pravoslavnic monarhiste sau rasiste a patrioţilor. Dacă s-ar face o alegere între refacerea URSS şi construirea unui stat velicorus monoetnic sau chiar monocultural, atunci ar fi mai logic şi mai corect să se aleagă proiectul URSS, care ar fi în interesele poporului rus. Continuarea

25 aprilie 2010

Cand redevenim chinezi?


Iata ce ii transmitea Gheorghiu Dej lui Hrusciov prin Podgornai:

„Să-i spui lui Nikita Sergheevici Hruşciov că am devenit chinezi, că suferim de închistare, de îngustime naţională, că sîntem naţionalişti.
GH. GHEORGHIU-DEJ
(Către N. Podgornîi, în 1963)

Va mai inchipuiti o asemenea atitudine a oamenilor politici in politica externa „democratica” de azi? In fata FMI sau macar in fata portarului de la Ambasada Statelor Unite…

Va amintiti ca vreodata sa se fi manifestat atat de vertical vreun om de politic „democratic” in cei 20 de ani de „libertate”?

Oare din cauza asta a cazut „comunismul”? Fiindca a inceput sa devina „chinezesc”?

Cand redevenim „chinezi”? Fie si in varianta capitalista… E drept, la ziar scrie ca traim in cel mai bun regim, viitorul de aur al intregii omeniri, demo-liberalismul la care se sfarseste istoria si suntem indopati cu atata libertate incat nu trebuie sa mai facem vreun gest sa ne mai luam si noi, ca ni se apleaca… Alo, niscaiva inspiratie de la generatia anilor 60 nu ar fi totusi necesara, pe „felia” asta cu autodeterminarea politicii interne si externe?

19 aprilie 2010

Rusia profunda, Rusia ortodoxa


Il vedeti pe Dughin in mijloc, la iesirea din biserica, purtand crucea. Asta, ca sa se lamureasca cei care „au auzit” ca Dughin ar fi vreun soi de „ocultist”:

19 aprilie 2010

Dughin despre postmodernism: “pur satanism”


18 aprilie 2010

Marele Razboi Al Continentelor (de A.Dugin)


de Aleksandr Dughin

Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din
“Conspirologia” (Analiza Conspiraţiilor), Moscova, 1992

PARTEA I – ÎNAINTE DE 1945

1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei

Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.
Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. În opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu apaţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor este datorată divergenţelor geopolitice radicale.
Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”. Continuarea

18 aprilie 2010

Portocala mecanica s-a defectat in Basarabia


de Calin Mihaescu

(analiza scrisa in aprilie 2009, in febra evenimentelor de la Chisinau; inca nu stiu in ce masura scurgerea unui an mi-a confirmat unele intuitii)

Acuzatiile lui Voronin despre implicarea Romaniei in revoltele din Moldova au provocat al doilea val de stupoare la Bucuresti. Stupoare si hohote de ras, fiindca aici, la portile Orientului, totul este luat in zeflemea. Primul soc fusese provocat de insasi izbucnirea revoltei…

Avem doua variante logice daca acceptam teza lui Voronin, ca Romania ar fi provocat explozia de nemultumire de la Chisinau: prima ar fi ca Romania a actionat de capul ei, singura. A doua posibilitate ar fi ca Romania a actionat intr-un context mai larg, in cadrul unui plan pus la cale de americani, pentru o noua revolutie portocalie. Continuarea

18 aprilie 2010

Interviu cu col. Mircea Dogaru (martie.2010)


(Interviu luat de mine istoricului militar col. dr. Mircea Dogaru publicat în revista “AXA” in martie 2010: http://ax.md)

“Avem suficientă inteligenţă, ea trebuie doar adunată şi coordonată!”

Col. Dr. Mircea Dogaru (n. 30 ianuarie 1955, Târgu-Mureş) este un istoric şi autor român.
Este absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie din Bucureşti în 1979. Este repartizat ca profesor de liceu în București. Însă, în același an, renunţă la învățământ în favoarea cercetării. Devine cercetător-ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Militară (1979-1999), specialitatea “Istorie militară antică, medievală şi arheologie”. Este specializat în istoria Uniunii Europene la Institutul Francez (1997) şi în Politici de apărare NATO în Canada (1998).
Obţine în 1994 titlul de doctor în istorie militara. În calitate de publicist obţine premiul pentru debut în 1984, devenind membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din 1999. Începând cu anul 2002 este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universităţii Craiova. Este realizator de emisiuni TV de succes la postul România de Mâine.
Din 2009 este președintele-fondator al “Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, în retragere și în rezervă”, singurul sindicat de acest tip din România.

Călin Mihăescu: Ce credeţi despre trecerea la armata de profesionişti?

Mircea Dogaru: Este unul din gesturile de trădare din partea autointitulatei noastre elite politice. În tradiţia românească şi a altor popoare se considera că fiecare tânăr are datoria de a se înrola în armată pentru a participa la apărarea patriei, în caz contrar nu era considerat bărbat.În calitatea mea de lider sindical pot să vă spun ce s-a întâmplat cu armata de profesionişti: armata în România a fost redusă de la 320 de mii de oameni la 52 de mii şi s-a trecut la un sistem de recrutare în baza unei legislaţii cel puţin ciudate. Continuarea

18 aprilie 2010

Interviu cu Calin Mihaescu publicat in “AXA”


(Interviu publicat în revista “AXA” in septembrie 2009: http://ax.md)

Octavian RACU: Unde se află în prezent, din punct de vedere geopolitic, România. A reuşit să-şi găsească propria sa identitate?

Călin MIHĂESCU: În momentul de faţă, România se află în aşa-numita “Noua Europă”, adică un pion pe graniţa atlantismului cu Rusia, sacrificabil, dispensabil. Cred ca este o postură periculoasă. Suntem o ţară care aproape nu mai are o politică externă independentă, aşa că acum ne aflăm acolo unde dictează stăpânii.

O.R: Oare nu este aceasta soarta tuturor naţiunilor mici?

C.M.: Nu suntem o naţiune mică. Suntem aproape 30 de milioane de români în zona vechiului areal tracic. Acest lucru ne face implicit centrul de greutate al unei zone mai largi decât graniţele României. Suntem urmaşii Romei şi urmaşii celui mai numeros popor după indieni din antichitate, tracii. Suntem o naţiune mijlocie, nu mică, iar specificul geografic, demografia, cultura, bogăţiile naturale ale României pot uşor să ne pună în situaţia de a fi lider regional în toata zona Sud-Estului european. Depinde doar de noi dacă ne comportam ca o naţiune mica sau ca o naţiune cu o misiune cel puţin regională. Însă rolul geopolitic pe care îl avem acum, de graniţă a atlantismului, ne taie şansele de a juca un rol important. Continuarea

18 aprilie 2010

GEOPOLITICA ROMÂNIEI de Aleksandr Dugin


Prefaţa scrisa de dl. Aleksandr Dughin, cel mai influent geopolitician rus contemporan, special pentru ediţia în limba română a monumentalei sale lucrări, „Bazele geopoliticii” (apare in ianuarie la editura Eurasiatica.ro).

Coperta lucrarii "Bazele Geopoliticii" de A.G. Dughin

Dl. Dughin face in aceasta prefata cateva precizari actualizate privind Romania Mare si relatia Rusiei cu Turcia si Romania.

Lucrarea „Bazele Geopoliticii” este de asemenea insotita de o postfata exhaustiva, de aproape 100 de pagini, scrisa de cel mai recunoscut geopolitician roman, dl. prof. Ilie Bdescu, care constituie un prim raspuns romanesc intr-un potential dialog la nivel de think-thank geopolitic intre Romania si Rusia.

In luna ianuarie, de pe situl www.eurasiatica.ro se va putea achizitiona lucrarea „Bazele Geopoliticii” cu un discount de 20% fata de pretul de coperta, cu expeditie prin curier si plata ramburs.

GEOPOLITICA ROMÂNIEI

de Aleksandr Dugin

1. Geniile româneşti şi identitatea românească

România a dat lumii, mai ales în secolul al XX-lea, o întreagă pleiadă de genii de nivel mondial: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu, Jean Pârvulescu, Vasile Lovinescu, Mihail Vâlsan şi mulţi alţii.

Deşi o ţară mică din estul Europei, România a avut în plan intelectual o contribuţie semnificativă la civilizaţie, comparabilă cu aceea a naţiunilor europene mari, aproape depăşindu-le. Această caracteristică a intelectualismului românesc reflectă spiritul gândirii europene, indisolubil legat de spiritul tradiţiei, avându-şi originile cu sol, rădăcini şi tendinţe, în Antichitate, cât şi în eternul Orient european ortodox, rămas neschimbat.

Profesorul italian Claudio Mutti, în articolul „Mircea Eliade şi unitatea Eurasiei” face referire la „natura eurasiatică a culturii române”. El îl şi citează pe Eliade: “ Mă simţeam descendentul şi moştenitorul unei culturi interesante, deoarece e situată între două lumi: lumea occidentală, pur europeană, şi lumea orientală. Eu mă trăgeam deopotrivă din aceste două universuri. Cel occidental, prin limba latină şi prin moştenirea romană în obiceiuri. Dar mă trăgeam şi dintr-o cultură influenţată de Orient şi înrădăcinată în neolitic. Toate acestea sunt adevărate pentru un român, dar cred că sunt la fel de adevărate şi pentru un bulgar, un sîrbo-croat, în ultimă instanţă, pentru Balcani, pentru sud-estul Europei şi o parte a Rusiei.”. (M. Eliade, L’épreuve du Labyrinthe, Entrétiens avec Claude-Henri Rocquet, Pierre Belfond, Paris, 1978, p. 26 – 27). Continuarea

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.