Banda lui Nicu Lascu şi partizanii din munţi

Un excelent articol al profesorului Ion Coja despre partizanii anti-comunisti din munti. Cred ca atat partizanii din munti, cat si national-comunistii dupa 1964 au luptat pentru acelasi scop, chiar daca pe linia “frontului” s-au aflat pe baricade diferite si o viata intreaga si-au purtat dusmanie reciproca. Cumva, din adancul mecanismelor de supravietuire ale neamului au pornit simultan doua reactii de aparare: cu arma in mana si prin infiltrare. Indiferent care ar fi fost conditiile geopolitice, una dintre metode ar fi ajuns invariabil la acelasi rezultat: neutralizarea efectelor etnocidare ale comunismului.

S-a intamplat ca sa existe un acord secret intre Occident si Rusia, conform caruia Romania nu isi putea schimba paradigma politica dupa voie, asa ca rezistenta in munti a iesit din scena invinsa in cele din urma, dar lasand in urma un model de eroism care va dainui milenii si ne va crea renume si respect in lumea intreaga. Fie si din acest punct de vedere, al imaginii in lume si insuflarii de incredere si mandrie in generatiile viitoare, fiecare viata cazuta in rezistenta din munti a fost victorioasa in vesnice, chiar daca pierduta aparent inutil in jocul concret de putere.

Romania in fata invaziei (interviu cu generalul de Securitate Neagu Cosma)

Am regasit pe niste CD-uri mai vechi interviul pe care l-am luat in 1999 generalului Neagu Cosma, fost sef al Contraspionajului romanesc intre 1967 si 1973. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un om de un patriotism si de o integritate morala fara compromis.

L-am cunoscut pe cand aveam 20 de ani, abordandu-l la lansarea unei carti despre momentul 1968, pe care a scris-o impreuna cu bunul sau prieten si camarad de o viata, generalul Ion Stanescu (fostul sef al Securitatii intre 1967-1973, s-a prapadit si el recent, Dumnezeu sa-l ierte!). Am purtat dese si indelungate discutii cu el ulterior, ani la randul, incercand sa inteleg arcanele istoriei pe care a trait-o si am ajuns sa il respect profund pe acest patriarh, unul dintre artizanii revirimentului Romaniei din anii 60-70.

Am inteles perfect motivele reale, ascunse, ale urii pe care i-au purtat-o unii ridicati pe scena vizibilitatii publice dupa 1990. Actorii constienti care au iscat valul isteriei “anti-securiste”, vanatoarea de vrajitoare si demascarile in numele “societatii deschise”, “democratice” au urat profund oameni precum Neagu Cosma sau Ion Stanescu. Simplu si banal spus, arhitectii isteriei anti-securiste l-au urat pe Neagu Cosma fiindca ei erau pe cealalta baricada, opusa interesului neamului romanesc, nu de dragul “democratizarii”, nici de dragul “ideilor de dreapta”… L-au urat pe Neagu Cosma fiindca el era dovada vie a faptului ca intre Securitatea anilor `50 si Securitatea lui Neagu Cosma nu este decat o identitate de nume si atat. In rest, divergenta totala de obiective, de metode, de cadre.