Un ardelean pe nume Botha, din Ivesti, Bistrita-Nasaud, a ajuns comandantul trupelor bure din Transvaal in timpul razboiului anglo-bur. Un urmas de-al romanului a ajuns presedinte al Africii de Sud.
La inceputul secolului XX, multi romani au luat hotararea sa-si incerce norocul pe melaguri indepartate. Fiecare pleca unde avea posibilitatea. Era vremea cand ardelenii isi puneau in spate cojoacele si porneau in lunga calatorie spre America. Tara tuturor posibilitatilor nu mai constituia insa o destinatie atat de neobisnuita. Au existat romani care au ajuns in locuri despre care restul probabil nici nu stiau ca exista. In 1900, comandantul suprem (generalisim) al armatei Transvaalului, republica din Africa de Sud, era romanul Botha. Zeci de ani mai tarziu, Pieter Willem Botha, urmasul generalului Louis Botha, a fost presedinte al Consiliului de Ministri din 28 septembrie 1978 si Presedintele Republicii Sud-Africane, din 1984.
Intr-adevar, ortodoxia este o problema de salvare sau moarte pentru Rusia.
Intr-adevar, si pentru noi revenirea la valorile ortodoxiei este singura cale de salvare.
Mai mult decat atat, cred ca si patriotii din Vest tot spre ortodoxie trebuie sa se orienteze, daca vor sa isi salveze identitatea nationala in fata valului de imigranti legali/ilegali din lumea a treia si in fata multiculturalismului propus de alianta diabolica aflata la putere in Vest, dintre cea mai anti-umana stanga trotzkista si cel mai agresiv capitalism transnational-mondialist.
Mai redau un fragment din cartea “Fundamentele Geopoliticii” (1997) a geopoliticianului si filozofului rus Aleksandr Dughin. Cartea va aparea pe piata romaneasca la sfarsitul lunii august.
Rusia versus mondialism: pericolul unui razboi civil in Rusia?
Noi trăim însă, într-o epocă deosebită, când politica naţională internă a statului este strâns legată de contextul politic extern şi e posibil că niciodată în istorie presiunea externă asupra structurilor naţional-statale n-a fost atât de puternică şi insistentă. Mai mult decât atât, teoria mondialismului aproape că a devenit doctrina principală a establishment-ului politic al Occidentului, adică o asemenea organizare a vieţii oamenilor din lumea întreagă, unde nu trebuie să existe formaţiuni naţional-statale, nici un fel de suveranitate, de interese naţionale. În fruntea organizaţiei mondialiste din lumea întreagă sunt chemate să stea vârfurile cosmopolite care nu conduc societăţile, ci suma matematică a indivizilor atomizați. Prin urmare, vectorul mondialist este orientat de la bun început împotriva oricăror formaţiuni naţional-statale şi sarcina lui principală este schimbarea lumii vechi tradiţionale, împărţită în popoare şi ţări şi organizarea „noii ordini mondiale” care neagă toate formele istorice şi organice de structuri sociale obşteşti.
Jean Thiriart impreuna cu amicul sau Aleksandr Dughin (1989)
De 9 mai, poate or intelege si nemtii ce au gresit, sa isi asume propriile tradari, josnicii si stupiditati, in loc sa se simta “tradati” de romani, ceho-slovaci, polonezi, sarbi, urzind chiar si acum planuri de razbunare impotriva acestor popoare. Un excelent articol al lui Ionut Tene despre 9 mai 1945, Ziua Victoriei anti-hitleriste: http://www.napocanews.ro/2010/05/9-mai-–-ziua-cand-romania-a-pierdut-razboiul.html
Descrierea agera si realista pe care Ionut Tene o face revansismului german impotriva anumitor popoare est-europeane mi-a adus aminte de o idee mult prea etno-masochista ca sa fie obiectiva, o “legenda urbana” plimbata oral, din gura in gura, ca balada pe plaiurile mioritice, de catre toti “guru” semi-sfertodocti scosi de Soros de la bodega si pusi la televizor ca “analisti”, sa dea lectii de “analism” european poporului. Este vorba de vina ca “i-am tradat pe nemti”. Desigur, in sistemul lor de gandire, asta vine sa se adauge firesc lungului sir de pacate de care se face vinovat acest popor.
Mi se face sila cand aud acuzatia de “tradare a Germaniei” de care chipurile trebuie sa ne facem vinovati pana la Judecata de Apoi. Acuzatia asta e preluata papagaliceste de toti, cu aerul ca au descoperit pe unde se pisa gaina. O minima cunoastere a istoriei plus o atitudine neslugarnica ar scoate la iveala ca nu noi am fost “tradatorii”, “curvele”, ci germanii.
Cam asta crede istoricul american Webster Tarpley…
Spre deosebire de “lupta impotriva terorismului” a lui Bush, care era orientata impotriva unor amenintari marginale la adresa suprematiei atlantiste, administratia liberal-stangista Obama, sfatuita de Brzezinsky, pare mult mai constienta geopolitic de imperativele suprematiei atlantiste, asa cum au fost definite de Mahan si Mackinder in secolul trecut. Stie ca adevarata piedica in calea mondialismului nu vine din partea Islamului, prea subdezvoltat tehnologic si prea fragmentat cultural/politic/religios, ci din partea “heartland-ului”: Rusia. Prin urmare, este mult mai pregatita sa “ia taurul de coarne” la nivel global, provocand Rusia.
Criza economica pune presiune suplimentara pe stabilimentul atlantist in sensul unui razboi cu Rusia. O solutie de iesire din criza este vazuta in pradarea bogatiilor naturale enorme ale Rusiei, precum si in “reconstructia democratica” ulterioara. Efortul urias al unui razboi cu Rusia ar injecta “sange” in economie. Contrar parerii generale ca razboiul provoaca saracie si pierderi economice, modul de constructie al stabilimentului financiar-econonomic ultra-liberal atlantist are de fapt in razboi un mijloc de mentinere pe linia de plutire, de pastrare a “prosperitatii”. Pentru modul in care este construit stabilimentul actual, razboiul inseamna “combustibil” economic. La o criza majora a sistemului, un trofeu “gras” precum Rusia pare mult mai tentant.
Un documentar german despre Revolutia Romana din ’89, surprinzator de bine realizat, surprinzator de putin cunoscut pe la noi. Este de mirare ca mai nimeni nu scoate o vorba despre acest documentar, cand informatiile prezentate ar trebui sa fie o bomba de presa “nucleara”.
S-a vorbit mult despre implicarea sovietica in Revolutie, a devenit deja anecdotica situatia cu miile de “turisti” solizi, baieti tunsi scurt, cate patru la “legatura” in cate o masina Lada, toti croiti dupa acelasi calapod, care au invadat granita de rasarit, dornici sa viziteze frumusetile Timisoarei. Pana si copii de gradinita si babele la cimitir palavragesc despre asta. Nu mai e un secret, nu mai e o dezvaluire cutremuratoare.
Dar aproape nimeni nu vorbeste despre implicarea Vestului in Revolutie. Nu este corect politic. Doar ne invata “analistii” la televizor ca de la Vest nu ne poate veni decat corectitudine, deontologie, democratie, toleranta si drepturile omului. Numai etica (si “echitatie socialista” era sa zic, Doamne fereste!). De la Vest nu vine nicidecum spoliere la comanda politica, niciodata minciuni, cenzura si manipulare, niciodata coruptie (inter)guvernamentala. Desigur, de toate acestea e de vina doar “tara”, de care e la moda sa ne plangem permanent, toate astea sunt doar rodul mentalitatii noastre de popor tampit, care a compromis idealurile socialismului, alunecand de la idealismul curat cu care au vrut sa ne contamineze niste visatori in anii `50 la cumplita dictatura ceausista, iar acum compromitem si idealurile democratiei, alunecand de la valorile inalte ale economiei de piata si statului de drept la o noua dictatura, la fel de odioasa, a Securitatii lui Ceausescu… Vai, in ce “tara” odioasa traim… Dar daca “tara” e defecta, planeta sigur merge struna? Sau macar noul “lagar” in care ne-am inrolat, e bine-sanatos? E democratic sa ne indoim si de “valorile europene”? Sau e democratic doar ca, insufletiti intr-un singur glas, sa multumim din inima maretei Uniuni?
Acest film probabil a fost ocultat in Romania tocmai fiindca pune niste intrebari naturale si catre Vest privind Revolutia din 1989, pe care ar trebui sa ni le punem si noi, in calitate de cetateni valizi, maturi si vaccinati ai acestei tari. Ia sa deschidem ochii mai bine si peste parleazul de la Vest, daca tot suntem in aceeasi curte:
La inceputul secolului XX, multi romani au luat hotararea sa-si incerce norocul pe melaguri indepartate. Fiecare pleca unde avea posibilitatea. Era vremea cand ardelenii isi puneau in spate cojoacele si porneau in lunga calatorie spre America. Tara tuturor posibilitatilor nu mai constituia insa o destinatie atat de neobisnuita. Au existat romani care au ajuns in locuri despre care restul probabil nici nu stiau ca exista. In 1900, comandantul suprem (generalisim) al armatei Transvaalului, republica din Africa de Sud, era romanul Botha. Zeci de ani mai tarziu, Pieter Willem Botha, urmasul generalului Louis Botha, a fost presedinte al Consiliului de Ministri din 28 septembrie 1978 si Presedintele Republicii Sud-Africane, din 1984.
